Bună, tuturor sufletelor frumoase care au coborât în această lume pentru a oferi beneficii tuturor celorlalți, atâtea câte sunteți capabili, în acord cu Harul lui Dumnezeu și Voia lui Dumnezeu. Mă bucur că sunteţi în această lume, și vă iubesc pentru asta, și vă mulțumesc pentru asta. Chiar dacă faceți puțin bine pentru alții, chiar dacă vi se pare puțin, ar putea însemna foarte mult pentru cel care îl primește. Cel puțin sufletul vostru este pur, inima voastră este binevoitoare, în timp ce vă închinaţi lui Dumnezeu, lăudându-i pe toți Maeștrii, și mulțumind tuturor sufletelor nobile care fac voia lui Dumnezeu pentru binele tuturor.
Mă bucur că sunteți aici cu mine. Altfel, probabil că m-aş fi simțit sau încă mă simt foarte singură pe această planetă, deoarece suntem departe de Acasă. Deși nu este departe, dar din cauza spațiului fizic, ne face să simțim că este departe. Dar atâta timp cât medităm în interior, putem contacta întotdeauna Casa, sau să facem o vizită scurtă într-un cartier apropiat al Casei noastre Divine.
Vreau să vă rog, vă rog, de asemenea, ajutați-mă să îi mulțumesc lui Mahākāśyapa pentru că nu cred că i-am mulțumit suficient. Și vreau să vă spun povestea Lui, astfel încât unii dintre voi care nu știți cine este El, s-ar simți onorați să-L cunoască. Vedeți voi, Mahākāśyapa a fost unul dintre cei mai importanți discipoli ai Buddha când Onoratul Lumii era încă în viață. Și a fost numit „Pustnicul Numărul Unu”. Buddha a avut zece discipoli importanți, și unii dintre ei aveau un titlu ca Mahākāśyapa care este „Pustnicul Numărul Unu”. Maudgalyayana este ca „Puterea Magică Numărul Unu”. Iar marele Ananda este „Memoria Bună Numărul Unu”. Mai sunt și alții. Sariputra este cel mai înțelept, de exemplu. Și conform unei legende budiste, Mahākāśyapa - adevăratul Mahākāśyapa, călugărul, unul dintre cei mai importanți discipoli ai lui Buddha - este încă în viață astăzi pe Pământ și meditează într-un loc, poate o peșteră în munte, care se numește Picior de Pui.
Așadar, cea care mi-a dat śarīra lui Buddha, sora voastră, a vrut ca eu să schimb fotografia pe care au pus-o la [Supreme Master TV] în primul rând - acestea nu au fost cele pe care Mahākāśyapa mi le-a dat. Deci, ea a vrut ca eu să o schimb cu fotografia reală. Chiar vreau să o văd (śarīra lui Buddha) acum, dar sunt cam departe. Nu am putut ajunge acolo suficient de repede, încă. În plus, sunt încă în refugiu. Nu vreau să merg prea departe. N-ar trebui.
Odată ce ești în refugiu, trebuie să fii mereu într-un singur loc, cât mai concentrată posibil într-un singur loc. Poate că ai putea fi în grădină, dar fără să vezi pe nimeni, și fără să lăşi pe nimeni să te vadă, astfel încât să poți valorifica toată puterea ta pentru un scop special. Mulți oameni fac un refugiu doar ca să-și revigoreze energia și pentru a-și folosi toată puterea astfel încât să poată îndeplini anumite sarcini.
Ieri, am avut o discuție cu persoanele-câini ale mele. Uneori este doar telepatic; uneori, dacă este posibil, prin telefon. Și persoanele-câine chiar știu ce v-am dezvăluit. Eu nu am vrut să o fac. Nu am vrut să vă dezvălui, dar Dumnezeu m-a făcut. Și după ce v-am dezvăluit-o, L-am întrebat pe Dumnezeu încă de trei ori dacă este sau nu cel mai bun lucru de făcut - să vă dezvălui adevărata mea identitate; sau dacă nu, te rog să mă laşi să șterg aceste părți. Pentru că nu știu cum ar reacționa oamenii, și, de asemenea, nu știu cum să reacționez la reacția lor. Pur și simplu nu mă simt foarte confortabilă să vorbesc direct, cinstit și deschis în felul acesta despre ceea ce sunt eu. În această lume fizică, sunt la fel ca voi. Dar sunt conectată cu Sinele meu Înălţat, și acesta este un lucru diferit; altfel, nu aș putea avea suficientă resurse de Putere pentru a-mi face munca, care este multă, multă și muncă foarte, foarte grea.
Vreau să vă spun despre Mahākāśyapa astfel încât să știți cât de mare este El - chiar și ca un om, ca o persoană, să nu mai vorbim despre un Sfânt. El este cu adevărat un Sfânt. El și-a păstrat disciplina Lui. În budism, aveți 13 discipline foarte stricte pe care trebuie să respecți ca să fii numit „cel mai bun pustnic”.
De exemplu, nu poți mânca după prânz, și mănânci doar o dată pe zi. Ai doar trei straturi de veșminte de călugăr, și trebuie să aduni pânza aruncată pe stradă, în cimitir sau în zona de gunoi unde oamenii aruncă lucruri, pentru a-ți face propriile haine. Nu poți purta haine noi; nu poți cumpăra haine noi; nu poți accepta haine făcute noi pentru tine. Le faci singur; culegi haine de peste tot, oriunde poți, și le coși împreună, bucată cu bucată, pentru a le transforma în haine bune, haine călduroase să te acoperi pentru demnitate. Asta este tot ce poți avea. Și ai un bol de cerșit ca să mergi după pomană, și ai grijă de tine o dată pe zi.
Și în zilele noastre încă, există călugări Hinayana care fac același lucru sau asemănător. Dar atunci, ei mănâncă orice. Ei nu se limitează la veganism, care este o dietă plină de compasiune. Pentru că la început, unii oameni au venit și nu erau obișnuiți cu dieta vegană, așa că Buddha le-a permis trei tipuri de carne permisă de persoane-animale - cum ar fi cea de persoane-animale a căror carne o mâncați, dar nu le auziţi strigătul când mor; sau o persoană-animal care știţi că nu din cauza voastră el/ea este ucisă; sau persoane-animal care mor în mod natural, sau din accident, sau de bătrânețe, undeva în pădure sau pe stradă - atunci le puteți mânca. Dar mai târziu, Buddha a spus: „Nu ar trebui să mai mâncați asta”. Și El a subliniat că oricine mănâncă carne de persoane-animal nu este discipolul Său, și oricine mănâncă carne, El nu este Învățătorul acelei persoane, de asemenea.
„În acel moment, Arya (înțeleptul) Mahamati (Marea Înțelepciune) Bodhisattva-Mahasattva i-a spus lui Buddha: ‘Bhagavan (Onoratul Lumii), văd că în toate lumile, rătăcirea în nașteri și morți, animozitățile încinse, și căderea în căile rele, sunt toate cauzate de consumul de carne și uciderea ciclică. Aceste comportamente cresc lăcomia și furia, și fac ființele vii incapabile să scape de suferință. Asta este cu adevărat foarte dureros.’ [...] ‘Mahamati, auzind cuvintele mele, dacă vreunul dintre discipolii mei nu consideră cu sinceritate asta și încă mai mănâncă carne, ar trebui să știm că el este din neamul candela (ucigașului). El nu este discipolul meu iar eu nu sunt învăţătorul lui. Prin urmare, Mahamati, dacă cineva dorește să fie ruda mea, nu ar trebui să mănânce carne’.” ~ Sūtra Laṅkāvatāra (Tripitaka nr. 671)
Și Buddha era strict vegan. Puteți vedea unele dintre extrase pe care le-am explicat acum câțiva ani că Buddha a fost un vegan. Pentru că El a numit mătasea, puful, laptele, ouăle, cizmele de piele sau orice are de-a face cu persoanele-animal, nu ar trebui să le folosiți pentru că provoacă suferință, oricum.
„Bodhisattva și călugării puri care merg pe cărările de țară nu vor călca nici măcar pe ierburi vii, cu atât mai puțin să le dezrădăcineze. Cum poate fi atunci compasiune să te înfrupți de sângele și carnea altor ființe? Călugării care nu vor să poarte mătăsuri din Orient, fie ele grosiere sau fine; care nu vor purta pantofi sau cizme de piele, nici blănuri, nici puf de pasăre din din propria noastră țară; și care nu vor consuma lapte, caș sau unt, s-au eliberat cu adevărat de lume. Când și-au plătit datoriile lor din viețile anterioare, ei nu vor mai rătăci prin cele trei tărâmuri. De ce? A purta părți din corpul unei ființe înseamnă să-ți implici karma cu acea ființă, la fel cum oamenii au devenit legați de acest pământ mâncând legume și cereale. Pot afirma că o persoană care nu mănâncă carnea altor ființe și nici nu poartă nici o parte din corpurile altor ființe, nici măcar nu se gândește să mănânce sau să poarte aceste lucruri, este o persoană care va obține eliberarea. Ceea ce am spus este ceea ce învață Buddha. Mara, Cel Rău, învață altceva.” ~ Śūraṅgama Sūtra
Chiar dacă acea persoană-animal nu este ucisă din cauza ta, dacă o mâncați, atunci oamenii va trebui să ucidă o altă persoană-animal pentru a o vinde altor oameni care vor să o cumpere, pentru că tu ai mâncat acea porțiune de persoană-animal. Deci, lipsește o porție, lipsește o persoană-găină. Deci, dacă cineva vrea să cumpere, trebuie să omoare o altă persoană-găină ca să ți-o vândă ție, sau lor.
Buddha a învățat compasiunea în toate scripturile pe care El le-a predicat în timpul vieții sale, care a fost de multe decenii. Deci, dacă un călugăr ar trebui să-l urmeze pe Buddha, el ar trebui să adere la compasiune; asta este normal. Faci ceea ce fac Învățătorii tăi. În plus, este un lucru care nu trebuie făcut; nu ar trebui să-i omori pe alții pentru a-ți susține viața, la fel cum nu ai vrea să fii ucis pentru a susține viața altor ființe. Nu ai fi dispus să fii ucis pentru ca un tigru să poate fi hrănit - nu. Deci, în mod similar, o persoană-găină, -vacă, -porc, -capră, nu ar dori să fie ucisă pentru a-ți susține viața ta, pentru a-ți umple stomacul tău.
Photo Caption: Din deşertul dur şi uscat la oraşul aglomerat. Mulţumim lui Dumnezeu, Ne putem adapta Un-stil-nou-minunat cu plăcere!
Descarcă fotografia